Votul valid este constituit de ștampilarea unui candidat în chenarul corespunzător acestuia. Anularea votului se face prin ștampilarea mai multor candidați sau nerespectarea procedurii de validare a buletinului de vot. Neprezentarea la vot nu necesită o definiție. S-a vehiculat ideea că neprezentarea la vot este mai rea decât anularea votului deoarece astfel te asiguri că nu va vota altcineva în locul tău. De asemenea anularea votului, în opinia unora, nu reprezintă absența unei opțiuni sau pur și simplu o decizie de taxare a sistemului, ci mai degrabă nerespectarea unui drept câștigat cu greu în trecut, ca și cum am avea o datorie morală (dar aceasta este o altă discuție).
Plecând de la premisa că nimeni nu încearcă să ne fure votul, anularea votului devine inutilă deoarece neprezentarea ar fi echivalentă cu un vot neacordat. Luând în considerare realitatea empirică, aceea în care în trecut s-au prezenat la vot și persoane decedate, riscul fraudei ne forțează să ieșim la vot și să alegem fie să ne anulăm votul de teama de a nu vota altcineva ân locul nostru, fie să votăm cu răul cel mai mic.
La urne, responsabilii pot frauda indiferent de situație deoarece buletinele nu sunt înseriate (ceea ce este în regulă), dar mai ales nu sunt securizate. Nici măcar tușul nu are elemente de siguranță, fapt care poate conduce la tipărirea de buletine și ștampilarea lor anterior turului de scrutin. În acest fel, distincția pe care o face Radu este validă, dar efectele propuse de acesta nu decurg cu necesitate.
Am mai spus-o și repet: dacă în trecut s-a furat la alegeri mijlocindu-se neprezentarea la vot, acum se va fura cu prezența. Altel spus, este mai simplu să probezi pe cineva care apare ca votant, dar în realitate nu a votat, decât să probezi pe cineva care a fost la vot că ar fi votat cu altcineva sau și-a anulat votul.
16.11.2014 • Empiricus