Nu, nu este vorba de spray-uri pentru salutat și nici picături pentru frecții la cap.
Suntem îndeamnați să ne tulburăm și să zvâcnim, să nu mai consumăm cu titlu de banalitate abuzul aleșilor în societate. Altfel spus, suntem invitați să vedem. Andrei Pleșu consideră că „ne excită ceea ce ar trebui să ne plictisească şi ne plictiseşte ceea ar trebui să ne tulbure”. Metafora este brutală, cu referire la mediul politic și aleșii care-și tratează alegătorii ca pe niște ființe inferioare care se bucură la circul răfuielilor personale prin intermediul instituțiilor statului.
Este la modă să mori atârnat de beregata adversarului și „vedetele” noastre fac același lucru, dar adaptat cadrului lor. Mai îmbrăcate sau mai dezbrăcate, mai cizelate sau fumate, consumă neuronii puțini ai celor mulți fără eforturi deosebite, doar lăsându-se speculate de slabiciuni primitive și, definiția mondenității interpretată ca dracu, bârfe. Totul este imagine în sfera publică, important este să pari, nu să fii.
Toți oamenii de cultură se plâng de valorile plebei când era de datoria lor să creeze vaccinuri culturale. Avem o societate șpăgară, discriminatorie, nepotistă, întocmai pentru că oamenilor de cultură le-a plăcut să exploateze, să explice, să fructifice, și nu să vaccineze. Altfel spus, i-a excitat.
23.07.2013 • Empiricus