Nu sfătesc eu în genere, darămite pe tărâmuri atât de fragile. Ştiut fiind drept abuziv libertarian de dreapta cu afinităţi existenţialiste pe care doar le proclam nereuşind să le şi împărtăşesc, mă consider cel mai nepotrivit interlocuitor pe probleme amoroase ori de convieţuire. Nu mai spun că le am şi eu pe ale mele, mă sting şi mă aprind în propria-mi descindere. Peste toate, unora cred că le place să se flageleze cu incapacitatea mea volitivă de a mă exprima delicat.
Mă-ntreba cineva dacă-mi place atenţia. I-am raspuns că aceasta există, însă o tolerez, nu o agreez. Nu m-a crezut. I-aş împrumuta etichetele mele. Sau ale lor. Nici nu mai ştiu ale cui sunt, ma confund uneori.
Altcineva m-acuza că manipulez pe când susţineam un punct de vedere care demonta absenţa susţinută a unei acţiuni din partea interlocuitorului. Îmi asum, e drept, pentru că îmi vazusem eticheta atârnând, cunoşteam reverberaţia şi am dorit să o confirm. Nu sunt orb.
În spatele sfaturilor stă ceva mai mult decât o responsabilitate morală, stă un mod de viaţă autentic. Empatia poate fi o idee la nivel de experienţă personală, dar nu fidelă situaţiei în fapt.
11.10.2012 • Caiet