Sunt incoltit de ganduri. Nu de ale mele, am renuntat de multa vreme la a gandi prin mintea celorlalti. Strivit cu usa socialului, ma plang obscen. Devin absent si tot mai rece. Am amortit. Sunt, la nivel emotional, amortit, temator, infrigurat, inspaimantat. Imi displace tot mai mult suprapunerea, sablonul, calculul.
Cum evadez? Schitez lumini, trasez cadre, conturez nerostite, proiectez detalii, sufoc himere, dezbin canoane, macelaresc realitatea intre lamele obturatorului aparatului de fotografiat.
Clipesc si uneori sclipesc. Ma bucur pentru ca nu ma pot observa in mod obiectiv si nu pot fi astfel propriul meu spion. Oricine ma va vedea nu o va face obiectiv, ci avand un mobil, altfel nu inteleg de ce mi-ar petrece existenta.
25.11.2012 • Alter Ego