Mărunțel

Generalizările empirice funcționează în științe (precum fizica experimentală, chimia, biologia, etc) deoarece caracterul grupului de cauze și efecte pot, la rândul lor, face obiectul unor alte generalizări empirice. Altfel spus, nu pot fi determinate ca universal valabile. Pe de altă parte, o universalitate strictă nu poate fi atribuită decât prin intermediul unui model teoretic care să decurgă din de el însuși și să nu aibă posibilitate de infirmare în vreun caz particular. Generalizarea empirică poate avea exemple marginale, la limită, contradictorii.

Când încercăm să obținem reguli de comportament din generalizări empirice, adică să facem, într-un fel posibil, etică aplicată, vom ajunge deseori în situația în care un comportament (redus la o singură acțiune) să fie obligatoriu și interzis în același timp. A susține că regulile de comportament dintr-un context, chiar dacă contradictorii într-un alt context, ne plasează într-un univers de discurs „adaptat și eficient”,  ne conduce la concluzia că universalitatea strictă nu este posibilă, fundamentul fiind constituit de o generalizarea empirică. Acest model din urmă, se mai numește și inducție. Dacă în științele de laborator, generalizările empirice au statut necesar, pentru fizica teoretică sau etică, acestea nu sunt decât cazuri particulare subsumate unui principiu universal.

În viața de zi cu zi, unde ne așteptăm cel mai puțin să fie încălcată legea dacă nu în sfera celor care o fac și o aplică? Unde ne așteptăm cel mai puțin să avem comportament imoral dacă nu în structurile care se ocupă cu etica? Dacă distingem între metoda de analiză etică și caracterul persoanei care o aplică, reducem considerabil riscul generalizărilor empirice. Această disociere nu este rezultată din experiență, ci are un fundament a priori, de aceea etica, sub forma ei de știință a moralei, nu poate fi cuplată cu necesitate persoanei eticianului sau, altfel spus, filosofiei ca mod de viață.

Ce (să mai) facem cu etica? O mai putem numi instrument rațional, aplicat empiricului, în limitele naturii? Din trusa eticianului riguros: una fără alta nu se poate, iar alta fără una nici atât.

29.10.2014 • Caiet