Chipul poartă expresia deformată a propriei imaginații. În oglindă se reflectă personajul. Pe drumul către culmile împlinirii, la fiecare pas timpul trișează. Ce se întâmplă când scara nu mai are trepte? Fie clădim altele în continuare, fie împărțim ori strivim înălțimile.
Vanitatea surprinde caracterul anonim chiar când se revendică tot mai senil. Din urmă susură neîmplinirea prin ochii celorlalți. Agresivitatea infantilă este reinventată și reiterată ca o unealtă conceptuală, iar învățăceii se confirmă drept puncte de sudură între visare și înălțare. Prin neputința lor, amăgiți iluzoriu cu trepte epicaste, se ridică fatidic o pălărie ahtiată după strălucire.
Prihana a sedus dezarmare și regretabile șprițuri emoționale. Și cine putea să se împiedice mai destoinic de trufie decât un pseudo-bogoslov mototol. Împreună către un viitor cu patalama. Când nu poți câștiga respectul și admirația, patalamaua îl va impune. La oricare dintre poli, în egală măsură vom respecta și pe marele scriitor, și pe golanul ori prostituata din cartier. Din aceeași specie, un recent alintat palmiped marin care lăinicește atenție cu scorpia la copca oportunității, practică înălțimile prin retezarea picioarelor celorlalți. Își ia avânt, curtează idei prăpăstioase, icnește eliberator și se prăbușește adesea în propria-i defecație.
Filosofi vor fi, cu stima șaormarului blazon.
23.02.2013 • Caiet