Enoriași, preoți, dumnezeu

Enoriașii îl slujesc pe dumnezeu. Preoții îl slujesc pe dumnezeu. Decurge că între cei doi nu este nicio diferență întrucât ambii îl slujesc p dumnezeu. Fiecare, totuși, în felul său. Nu de puține ori s-a adeverit că un enoriaș poate fi un creștin veritabil, iar preotul parohiei din care face parte, un borfaș. Biserica este o instituție imensă și se sprijină pe promisiunea vieții de apoi. Acest lucru mă deranjează. A vinde iluzii îmi pare nedrept, ba chiar o înșelătorie susținută în detrimentul acelorași valori pe care le susține tocmai biserica. Dar aceasta este o altă discuție Este știut totodată că nu agreez popii, nici măcar enoriașii nu îmi sunt dragi, de aceea nu îi iau la pachet cu credința lor cu tot.

Mi s-a cerut cont despre faptul că nu mă conformez ritului, adică nu pup icoana sau crucea. Acolo am identificat fățărnicia, atunci când trebuie să demonstrezi celorlalți ceva ce ține de sfera intimă. Dacă eu mă simt, de exemplu, un creștin împlinit, de ce trebui să arăt celorlalți că urmez întocmai forma care-mi poate goli conținutul pur? Separ între modul de viață creștin și propovăduirea creștinismului (de orice fel). Eu nu sunt religios, dar modul meu de viață, accidental, coincide cu preceptele eticii creștine în mare măsură.

Cu toate că nu cred în existența lui dumnezeu, în niciun alt sens decât ca un postulat rațional, nu sunt împiedicat să acționez și să fiu de acord cu multe dintre viziunile bibliei, dar vreau să subliniez că acest acord este doar un accident. Problema mea cu privire la învățăturile bibliei și sursa moralității lor rămâne o chestiune deschisă pentru că fundamentul îmi pare nepotrivit. Prefer, după cum mulți știu, Sapere aude!, îndrăznește să gândești cu mintea ta și în capacitatea atât de a a alege, cât și capacitate de a-ți da singur legile.

25.11.2014 • Empiricus