Odată cu încercarea de înlăturare a sistemului sovietic din țările europene, Uniunea Europeană a început cu integrarea și a continuat cu extinderea înainte să termine primul proces. Acum, cetățeanul european este doar un concept irealizabil deoarece extinderea nu produce integrare, drept dovadă că sunt țări și culturi care nu se pot adapta socio-cultural pentru un presupus avantaj economic. Cetățeanul european nu seamănă a cetățean care conduce, care are puterea prin prisma democrației, ci devine un simplu executant cumpărat de o oportunitate pe care o vor folosi foarte rar și, în ansamblul ei, păguboasă. Reversibilitatea procesului este una pur teoretică, în realitate marii beneficiari ai construcției numită Uniunea Europeană au privilegiat țări asupra cărora acum au drept de influență prin prisma pivotului economic. Sună bine integrarea, poate chiar și înfrățirea, dar naționalismul nu va uitat și timida încercare de intimidare a constituțiilor naționale prin intermediul statutului cetățeanului național, ca fiind european, se va solda cu pierderea unor drepturi pentru care multe țări au vărsat sânge.
03.12.2014 • Empiricus