Din puţinele profesii, popă să fii!

După cum se ştie, profesii sunt puţine, cele multe sunt meserii. În primul rând nicio profesie nu are şef, se bucură de autnomie morală la nivel decizional. Toate profesiile au nevoie de studii superioare, dar şi o mare parte din meserii.

În principiu, profesia deserveşte un bun public, iar niciun bun public nu este tangibil, în sensul că nu-l poţi deţine. Aşadar, bunurile publice sunt nonexclusive si, cel mai imporant în opinia mea, noncompetitive, rămâne întotdeauna şi pentru celălalt.

Profesiile sunt următoarele: avocat, al cărui bun public este Justiţia, medic, al cărui bun public este Sănătatea, profesor (universitar), al cărui bun public este Educaţia/Formarea şi, surpriză, preotul, al cărui bun public este, feriţi-vă de măgăruş, Mântuirea.

În opinia mea, bunurile publice precum Justiţia, Sănătatea ori Educaţia/Formarea sunt măsurabile, iar celor implicaţi direct, respectiv avocaţilor, medicilor şi profesorilor, le poate fi măsurată atât cantitatea, cât şi calitatea muncii lor.

In matematica, şi nu numai, există cel puţin un sistem de verificare a soluţiei, fapt care ne ajută să confirmăm rezultatul obţinut. La fel şi în cazul primelor trei profesii, bunul publc este verificabil. Dacă nu am mai avea doctori, avocaţi ori profesori, efectele negative asupra unei societăţi s-ar vădi imediat. Dacă aceştia şi-ar exercita deficitar profesia, sistemul de Sănătate ar fi precar, Justiţia inutilă, iar Educaţia/Formarea le-ar submina pe toate întrucât nu ar mai pregăti specialişti.

Sacerdotul însă are ca bun public Mântuirea. Dacă Sănătatea, Justiţia şi Educaţia satisface, fără echivoc, nevoi esenţiale în ceea ce priveşte calitatea vieţii, bunul public al preotului este imposibil de măsurat, imposibil de supus vreunei verificări. Mântuirea, ca bun public, este pentru că trebuie să fie.

În consecinţă, dacă eşti medic şi, chiar dacă-ti dai silinţa, ai cele mai bune şi nobile intenţii, dar totuşi nu reuşeşti să excelezi în Sănătate ori dacă eşti avocat şi nu poţi să excelzi în Justiţie, profesor cu slabe rezulate în sistemul de Educaţie/Formare, înseamnă că eşti o piedică pentru bunul mers al societăţii, un parazit.

Dacă eşti preot, nimeni nu-ţi poate contesta aportul la bunul public întrucât Mântuirea nu este verificabilă. Din puţinele profesii, popă să fii. Chiar dacă eşti o nulitate profesional, nimeni nu-ţi poate contesta rezultatele muncii tale de preot.

04.10.2012 • Caiet