Să ne luăm țara înapoi este un lucru despre care spunem că-l vrem fără să știm, în fapt, ce să facem apoi cu atâta putere. Același sentiment care a mânat gloata constituită spontan în online se cuantifică într-o pseudo-relevanță pentru cartea de istorie. Schimbarea unui om, îndepărtarea ușoară a altor câțiva din spatele lui, nu conduce la producerea schimbării. Avem exemplu decembrie 1989 care a venit peste noi formal și s-a soldat, pentru o bună bucată de vreme, cu probleme de înțelegere a libertății. Nu toți au știut ce vor în 1989, dar au știut ce nu vor, acesta a fost motorul real al celor mulți. Astăzi, a spune că știi ce nu vrei, iar acest lucru este redus la înlăturarea unei direcții ideologice, echivalează cu proasta înțelegere a sursei tuturor problemelor actuale ca fiind reductibile la corupție.
Dacă fundamentele politicii moderne sunt eminamente morale, așa cum susțin teoreticienii (moderni), atunci democrația este se vădește pragmatic profund imorală. Dacă totalitarismul relațiilor sociale este o caracteristică fatală a democrației, atunci suntem pe o pistă greșită. Nu cumva cădem în capcana aplicării mitului eliberării de sub toate miturile?
27.11.2014 • Empiricus