Cand am lasat bocancii la poarta sufletului tau, oricine, oricand si oricat ai fost, i-am descaltat pentru ca n-am putut intra altfel in viata ta. Chiar daca murdari si petrecuti, bocancii mei ma vor purta la nesfarsit din poarta-n poarta pana cand ivarul tras dupa ce am intrat il vom fi tras amandoi.
Aduc mereu cu mine un maldar de oase si alte pamanturi, nimicuri. In rest, manifestarea-i una particulara, autentica, cinstita. Pe planul asta prefer sa nu asum, sa nu presupun, sa nu ma iluzionez, sa nu visez sau sa vad ce vreau eu sa vad si sa reformulez apoi realitati diforme. Mai bine incerc, experimentez, orice teorie trebuie confirmata in final, altfel raman doar ganduri ratacite, nerostite si irosite.
Cand aleg sa fiu descult nu-mi este frig. Am sosete si astfel pot sa sper.
07.12.2012 • Alter Ego