Nimic nu este mai simplu și mai dăunător decât absența unei alegeri. Nu de puține ori, suntem confruntați cu situații care, din constructul situației, conțin și opțiunea, în sensul că nicio altă alegere nu ar fi potrivită sau recomandată. Îmi aduc aminte de ceea ce se numește damage control și cum a încercat cineva să mijlocească acest concept funcțional pentru a se salva din situația în care se pusese apelând la minciuni și lăsându-se purtat de emoțiile animalice ale răzbunării fără obiect, precum vulpea mascul ucide puii femelelor vulpe plecate după hrană. Nu am văzut atunci, dar sesizez acum că ideea damage control se produce în continuare la alt nivel în care ar trebui să mă simt constrâns de situație. De fapt, primul încerca să iasă din propria baltă cu minciuni, pe când ceilalți căutau să nu scufunde barca care plutea pe aceste minciuni.
În viață întâlnim situații pe lângă care trecem dintr-un calcul presupus al inutilității reacției. Astăzi cred că greșim când facem acest lucru. Pentru aceștia întocmai precedentul îi motivează să înșele, să mintă, să instige și să pozeze în modele morale când, de facto, ei nu fac decât ceea ce este necesar pentru a părea mai înalți retezând picioarele celorlalți. În sânul formatorilor de caractere zac cei mai bine conturați lupi moraliști. Chiar trasăm o linie de demarcație la nivelul acțiunilor individuale între modul personal de viață și standardele conduitei profesionale, nu găsim o diferență majoră, dar similitudinile vor fi expuse într-un articol viitor, la timpul lor.
21.12.2014 • Empiricus