Codul etic, teroarea românească

Am auzit o reacție care mi-a părut tipic românească: „De când cu nenorocitul ăsta de cod etic, în delegații compania mă cazează de la cinci stele la trei stele”. În afara eticienilor, mai sesizează cineva necesitatea codurilor etice și a operaționalizării culturii dintr-o organizație? Uniunea Europeană impune codurile etice, iar organizațiile se întrec în copierea lor, una de la alta sau traduse de pe internet de la organizații similare, doar pentru a bifa o formalitate impusă. Chiar și marile organizații universitare din România au copiat codul etic de la alte universități, omițând pentru o vreme să șteargă referințele universității de la care l-au copiat.

17.11.2014 • Et cetera