Preocupări

Urăsc vacanțele scurte, mă derutează. De câteva zile scriu la foc automat fără să-mi pese ce-are să iasă.  Am strâns un mănunchi de idei pe care le strangulez cu o exprimare greoaie și încurcată. Am sesizat că și mie-mi trebuie o lupă și-un bisturiu să extrag noima dintre noeme. Altfel, fotografiez. Strivesc realitatea între lamele obturatorului. O stric și pe-asta. Nu c-aș strica în genere, dar nu sunt priceput într-ale artelor. Am un obiectiv în minte care mă chinuie clipă de clipă până o să-l procur. Obiectivul meu este un obiectiv foto. În rest, liniște. Gazele verificate, apa în regulă,... [citește mai departe]

08.05.2013 • Alter Ego

 

Kant și imitarea

Kant imaginează o lume noumenală, accesibilă tuturor ființelor raționale în genere, de care să ne ajutăm ori de câte ori supunem evaluării o maximă prin teste specifice. Într-o discuție cu Delia, încercam să stabilim valabilitatea unei afirmații rămasă nefundamentată, dar și necriticată, la o conferință pe tema comportamentelor morale, „Până când și Kant ar fi de acord cu imitarea”, contextul fiind învățarea prin imitare în cadrul procesului de educație morală. Termenul imitare nu este potrivit vocabularului kantian pur, Delia argumentând că imitarea unui postulat al rațiunii nu este cu putință. Am încercat să facem analogii, iar cea mai potrivită ni s-a... [citește mai departe]

19.04.2013 • Caiet

 

Aut iustitiam, aut nihil!

Stimată colegă Alexandra Ionescu, Întrucât v-am necăjit și vă simțiți prejudiciată pentru că nu ați fost înscrisă pe lista cu prezenți în timp ce dumneavoastră absentați, vă propun o schiță explicativă care cuprinde o parte din motivele pentru care mi-am luat libertatea de a solicita refacerea listei și, firește, nemenționarea dumneavoastră pe aceasta. Dacă profesorul propune să ne înscriem personal pe această fișă, pot evidenția două aspecte demne de luat în seamă, însă niciunul care să mă ajute să înțeleg deschiderea dumneavoastră către fraudă. Pe de-o parte, a-ți scrie numele olograf echivalează cu „a da cu subsemnatul”, însă a semna... [citește mai departe]

14.04.2013 • Empiricus

 

Salvarea religiei

Societatea, statul, familia are nevoie de pârghii coercitive. Altfel, anomia este iminentă. Responsabilitatea reprezintă relația corelativă dintre libertăți și obligații. Nu există libertate absolută. Religiile caută să se manifeste ca un sistem coercitiv la nivelul conștiinței de sine și asupra modului în care răspundem acesteia. A fi în dezacord cu tine, la nivel psihologic, îți provoacă o neliniște conturată inițial de social și exploatată eficient de religie. Cum, în genere, compasul socialului mizează pe criterii morale, valori, principii, lecția dintâi a evlaviosului este să nu pună la îndoială reperul. În jurul acestui reper sunt trasate pilde care să construiască un... [citește mai departe]

09.04.2013 • Caiet

 

Două reclamații

Una bucată reclamație socială: Îmi este teamă de oamenii slabi, vor da totul pentru un strop de atenție. Nu-mi amintesc când am experimentat întâia oară stidința aceasta, dar am decis atunci, definitiv, că nu mă pot salva admirând galaxia clișeelor. Nu subscriu autosugestiei, dezastrelor placebo, teoriilor atracției ori contrariilor, nici plumbului, nici pumnului, nici medicamentelor ori licorilor. Muncesc fiecare treaptă, mă revigorez cu fiecare noemă, știu să mă mint frumos și să mă înșel ales. Una bucată reclamație filosofică: Conceptual, sunt asumate naturii umane prea multe laturi înnăscute, toate justificate îndoielnic, propuse cu titlu asertoric. Aberant. Cel mai tragic, abisal... [citește mai departe]

28.03.2013 • Caiet

 

Ratare

Au fost multe nopţile când luna m-a văzut plecând şi revenind până te-am trezit. M-ai crezut atunci, dar nu pentru mult timp. Astăzi, peste rânduri, privesc în tine ca-n oricine şi nu mai găsesc îmbrăţişarea care speram să frângă neputinţa mea. Mă știam pierdut dinainte să mă fi întâlnit. Pe când mă imaginam regăsit, schiţam, în fapt, deziluzia a ceea ce nu voiai să vezi. Nu mă voi îndoi de exigenţa mea nedreaptă și nu voi oferi vreodată mai mult decât doresc, nici nu am de unde, voi şti să rămân închis şi rătăcit, nepotrivit, căilor fireşti. De vrei, să... [citește mai departe]

26.03.2013 • Alter Ego

 

Filipică senestră

Chipul poartă expresia deformată a propriei imaginații. În oglindă se reflectă personajul. Pe drumul către culmile împlinirii, la fiecare pas timpul trișează. Ce se întâmplă când scara nu mai are trepte? Fie clădim altele în continuare, fie împărțim ori strivim înălțimile. Vanitatea surprinde caracterul anonim chiar când se revendică tot mai senil. Din urmă susură neîmplinirea prin ochii celorlalți. Agresivitatea infantilă este reinventată și reiterată ca o unealtă conceptuală, iar învățăceii se confirmă drept puncte de sudură între visare și înălțare. Prin neputința lor, amăgiți iluzoriu cu trepte epicaste, se ridică fatidic o pălărie ahtiată după strălucire. Prihana a sedus... [citește mai departe]

23.02.2013 • Caiet

 

Privilegiu

Îi spun privilegiu pentru că nu vreau să-i spun priveghi, deşi nu este mai mult decât slujba din urmă a ceea ce-ar fi putut fi întâia oară. M-a plesnit cu o invitaţie pe care am chestionat-o copilărește, fiindu-mi caracterizat de ce-ul drept simbol al unui set de trăsături gonflabile. Cred în gândul pur al unei realităţi care mă va auzi. Sunt dificil. Prefer absenţa, şi nu prezenţa. Sunt sfere ale veţii mele în care prefer să nu mai bifez expresii sociale. Mai bine absent, decât întristat. Sunt gata oricând să zâmbesc. Hai, spune-mi ceva regesc pentru că vreau să greşesc.... [citește mai departe]

06.02.2013 • Alter Ego

 

De zor, pe cărări

Iar mă cert pentru că nu mai scriu pe blog. Tot mai multe citesc şi din ce în ce mai puţine-mi rămân de scris. De parcă toate au fost rostite şi petrecute. Cum spunea un filosof, momentan pefer să mă scuz: "nu simt că aş avea ceva important de spus". Înseamnă asta că aş fi avut ceva important de spus cândva în trecut? Paşii mei mărunţi nu au rezonanţa săriturilor. Oricum nu ştiu să sar şi nici nu am fost educat să tai picioarele celorlaţi pentru a părea mai înalt. Va trebui să-mi muncesc calea, iar asta-mi surâde.

08.01.2013 • Et cetera

 

Circular

Cu fiecare oră trudită, cuceresc ziua simbriei precum o prostituată. Păşind peste mormane de pământ, mă ridic în adâncuri coborând pe culmi: în urma mea, praf şi abisuri.

02.01.2013 • Caiet

 

Descult

Cand am lasat bocancii la poarta sufletului tau, oricine, oricand si oricat ai fost, i-am descaltat pentru ca n-am putut intra altfel in viata ta. Chiar daca murdari si petrecuti, bocancii mei ma vor purta la nesfarsit din poarta-n poarta pana cand ivarul tras dupa ce am intrat il vom fi tras amandoi. Aduc mereu cu mine un maldar de oase si alte pamanturi, nimicuri. In rest, manifestarea-i una particulara, autentica, cinstita. Pe planul asta prefer sa nu asum, sa nu presupun, sa nu ma iluzionez, sa nu visez sau sa vad ce vreau eu sa vad si sa reformulez... [citește mai departe]

07.12.2012 • Alter Ego

 

Pleoape

Jocul este frumos pentru ca nu suceste sau rasuceste potrivite ori nepotrivite. Randul fiecaruia este precum imbratisarea calda si primitoare a suflului greu insotita de aratatorul calator pe coapsa inca fierbinte. Nerostitele deplang in continuare inutilul si respingerea. Curajul nu mai este o virtute, nu in sine. Curajul de a te revendica, pe de alta parte, de a captura pionul sacrificand regina inspre a castiga partida, deschide calea revansei, o revansa nu doar intuita, ci si, din nou, savurata. Nu caut un sens. Va veni singur.

05.12.2012 • Alter Ego

 

Portile si cheia

Sunt incoltit de ganduri. Nu de ale mele, am renuntat de multa vreme la a gandi prin mintea celorlalti. Strivit cu usa socialului, ma plang obscen. Devin absent si tot mai rece. Am amortit. Sunt, la nivel emotional, amortit, temator, infrigurat, inspaimantat. Imi displace tot mai mult suprapunerea, sablonul, calculul. Cum evadez? Schitez lumini, trasez cadre, conturez nerostite, proiectez detalii, sufoc himere, dezbin canoane, macelaresc realitatea intre lamele obturatorului aparatului de fotografiat. Clipesc si uneori sclipesc. Ma bucur pentru ca nu ma pot observa in mod obiectiv si nu pot fi astfel propriul meu spion. Oricine ma va vedea nu... [citește mai departe]

25.11.2012 • Alter Ego

 

Fior

Sunt pregatit sa-mi infrunt trecutul. Sunt inarmat cu mai multa afectiune si gata sa dau socoteala fiecarui impuls care ma invinovateste pentru incapacitatea mea de a impiedica decada sa fie sculptata cu dalta inocentei. Zece ani. Netrebnic zece, nevrednic ego. Ma regasesc in creionari pe care le pierdusem. Eu le-am pierdut, insa nu si ele pe mine. Sper sa fi reactionat potrivit, chiar daca cinstit. Exista ceva ce nu am pierdut vreodata: emotivitatea, buna intentie, dragostea dintai, reveria, verticalitatea. Aceeasi lume, temnite diferite. Cum am lasat sa fie.

20.11.2012 • Alter Ego

 

Urgisire

Toate persoanele care-mi iscalesc de ceva vreme certificatul de deces se declara mai castigate in fata celor pentru care nu m-am nascut inca intrucat m-ar fi lepadat cu rost. Dintre cei si cele pentru care abia iau forma, in sensul ca suntem la cel putin prima interactiune, trecutul meu sau, mai bine spus, certificatele de deces pe care le-am iscalit eu angajeaza un soi de progres social si emotional, o stabilitate si o sensibilitate pe care eu nu le-am vazut niciodata. Nu vad nici acum. Probabil din cauza faptului ca nu-mi revoc si nici nu-mi asasinez trecutul. Nu ma recunosc... [citește mai departe]

08.11.2012 • Alter Ego

 

Ig măcelarul

două ferestre cunoscute m-au petrecut cu dezaprobare şi sub fiecare pas am strivit reminescenţe reîntrupatele imaginarului eviscerând cu nepăsare sensurile circulare

04.11.2012 • Cutie

 

Trans

mă-mping înspre sus pe stânga şi pe dreapta spre înainte şi-napoia subceresc ai mei şi cu mine suntem paznici la dezamăgire să nu ne părăsească să nu fugă să nu se rănească să nu fim degeaba rebel am o mulţime de gânduri murdare de tine strivite cu-atâta sămânţă şi nefiinţă şi din scaunul ăsta mâzgălesc prosteşte şine şi trenuri cu mine halte cu icnete şi chiote străine cu tine straină de mine jăratec mocnind porceşte cobor peste coapsele pietroaielor cu amorul meu turbat din bordelurile mintioase unde focul mi-a şoptit întâia şi a nu ştiu câta oară ideea mă uit... [citește mai departe]

02.11.2012 • Cutie

 

Asumare

Mă reclamă sociabil, însă mie-mi place să zâmbesc. Odată cu zâmbetul meu pare că, printre genele unora, dezgolesc colţi care-şi caută jugulară. La celălalt pol fie sunt orb, fie îmi asum o permanentă atitudine suspectă. Sunt prea sociabil, suspect de sociabil? Mă vreau astfel. Carevasăzică, raspunzând unui gând prietenos, îmi asum. Am intuit, confirmat şi înfruntat nenumărate jigniri, majoritatea ad hominem, însă n-am mai gândit de ceva vreme că trebuie să condamn pe acuzatorii mei definitiv. N-am să fiu ipocrit, i-am îndepărtat temporar. Oamenii nu se schimbă, doar vieţile lor. Am opinii vădite. Am prejudecăţi şi profanez arbitrar. Trântesc neformulate,... [citește mai departe]

30.10.2012 • Caiet

 

Nesomn, nesat

O stralucire verde-cibernetic scurtcircuiteaza emotiile panoului de comanda. Socotesc ipoteze, prizez absurd, simulez interactiuni. In spatele obturatorului, incadrez lumina.

23.10.2012 • Alter Ego

 

Furtuna in paradis

Cand ghiulul intelectual, tatuajul social ori tratatul personal nu prea mai construiesc senzatii, in paradis se asteapta furtuna. Se reformuleaza abordarile, se zidesc premise reticente, se dezvolta planuri marcante, toate chestionate de asteptari nedeclarate. Primele reactii sunt confirmari ale certitudinilor asteptate, asadar minciuni. Ulterior spiritele se domolesc cu platitudini sociale si emotionale asezonate cu degradare personala inconjurata de asteptare inspre a fi revocata. Cu urcusuri si coborasuri se creeaza precedentul relevant: "nu stiu" sau incertitudinea. N-am inteles vreodata rostul construirii pentru cineva prin deconstructia ta. Poate pentru a smulge mila, probabil, dar nu este eficient pe termen mediu si lung.... [citește mai departe]

22.10.2012 • Alter Ego