Aici e locul celor cu gândul strâmb
de lume îndoit, de aiur ori moarte
flămând?
deschideţi şi daţi-mi să gust
din peştii şi pâinile Criste
apoi lăsaţi-mă să mă odihnesc
pe-o piatră până când la zaruri
îmi veţi măslui sorţii şi
visul esc
desfiguraţi-mi crezul
pe după suflet lăsaţi sferele
să crească să descrească
s-alunece uşor spre culmile luminate de
wolframul captiv unde nimic nu mai e viu
liber între ziduri spulber firul de praf
închinându-mă peste galaxiile întristate
(piatra diformă şi somnul rămân
dorul de-un Procust şi sârma
ruginită dintre coaste)